Personajul observă o clădire galbenă înaltă, care se deteriorează, la distanță, care îi pare neobișnuit. Pare să oscileze între soliditate și incertitudine, creând un efect care îl face să se simtă aproape viu. Această senzație ciudată a structurii care fluctuează îl intrigă, deoarece prezintă o viziune a ceva mai mult decât o simplă clădire.
Această calitate pulsantă sugerează o natură organică sau dinamică, făcându -l să pună la îndoială esența realității din jurul său. Percepția că clădirea are o viață din propria sa evocă reflecții filozofice mai profunde despre existență și stabilitate, temele adesea explorate în opera lui Philip K. Dick.