El s -a întrebat adesea cum va recunoaște vreodată primul frison, flush, twinge, dureri, belch, strănut, pete, letargie, alunecare vocală, pierderea echilibrului sau scurgerea memoriei care ar semnala începutul inevitabil al sfârșitului inevitabil.
(He wondered often how he would ever recognize the first chill, flush, twinge, ache, belch, sneeze, stain, lethargy, vocal slip, loss of balance or lapse of memory that would signal the inevitable beginning of the inevitable end.)
În „Catch-22” al lui Joseph Heller, protagonistul reflectă asupra semnelor subtile care indică debutul declinului, atât în sănătate, cât și poate în sensul mai larg al vieții. El are în vedere diferitele simptome, de la disconforturi fizice la alunecări cognitive, pe care le -ar putea experimenta pe măsură ce se apropie de sfârșitul vitalității lor. Lista semnelor minore, dar care povestesc ilustrează un sentiment profund de anxietate cu privire la mortalitate și imprevizibilitatea vieții.
Acest moment al introspecției surprinde preocuparea universală a omului pentru îmbătrânire și declinul inevitabil care urmează. Muncile personajului dezvăluie o conștientizare a fragilității vieții și a fricii de a pierde capacitățile cuiva, determinând cititorilor să ia în considerare propriile experiențe cu trecerea timpului și cu semnele că viața se schimbă. Acesta subliniază complexitatea recunoașterii tranzițiilor vieții și a speranței persistente pentru claritate în mijlocul incertitudinii.