Odată ce răul este individualizat, devenind parte din viața de zi cu zi, modul de a rezista devine și individ. Cum supraviețuiește sufletul? este întrebarea esențială. Și răspunsul este: prin dragoste și imaginație.
(Once evil is individualized, becoming part of everyday life, the way of resisting it also becomes individual. How does the soul survive? is the essential question. And the response is: through love and imagination.)
În „Citirea Lolita în Teheran”, Azar Nafisi discută cum odată ce răul este perceput ca o problemă personală țesută în existența zilnică, rezistența individuală apare ca un mijloc de combatere a acesteia. Această schimbare subliniază importanța agenției personale în confruntarea cu realități opresive, în care acțiunile cuiva devin o formă de rebeliune împotriva malevolenței colective. Lupta împotriva acestui rău individualizat ridică o întrebare profundă despre supraviețuirea spiritului uman pe fondul unei astfel de adversități.
Nafisi sugerează că cheia pentru a îndura aceste provocări constă în două forțe puternice: iubirea și imaginația. Dragostea favorizează conexiunea și compasiunea, combaterea efectelor de izolare ale răului, în timp ce imaginația oferă capacitatea de a imagina o realitate diferită - un aspect crucial al rezistenței. Împreună, aceste elemente formează o linie de salvare pentru suflet, permițând indivizilor să păstreze speranța și să transcende circumstanțele opresive din jurul lor.