Cu toții ar trebui să ne ocupăm cu toții în a fi cine suntem, deși mulți dintre noi nu și petrecem atât de mult timp și energie fiind altceva. Încercăm să fim ceea ce ceilalți vor să fim sau ceea ce noi înșine vrem să fim. Și atunci ne dăm seama brusc că viața noastră a trecut și nu am ajuns să fim cine suntem cu adevărat
(We should all busy ourselves in being who we are, although many of us do not and spend so much time and energy being something else. We try to be what others want us to be, or what we ourselves want to be. And then we suddenly realise that our lives have shot past and we have not got round to being who we really)
în „Câinele care a venit de la frig”, Alexander McCall Smith explorează tema autenticității versus pretenții. Mulți indivizi investesc eforturi semnificative în modelarea lor în versiunile lor pe care le așteaptă alții sau că cred că le va aduce succes. Această luptă pentru a -i mulțumi pe ceilalți adesea îi suprapune adesea adevăratele identități, ceea ce duce la o deconectare de la cine sunt cu adevărat.
Realizarea faptului că viața a trecut rapid fără a trăi autentic poate fi atât jalnică, cât și plină de înflăcărare. Citatul încurajează cititorii să se concentreze pe acceptarea de sine și să-și îmbrățișeze sinele autentice. Făcând acest lucru, indivizii pot găsi împlinire și mulțumire, ducând în cele din urmă la o existență mai semnificativă.