Eram undeva în jurul Barstow, la marginea deșertului, când drogurile au început să pună stăpânire. Îmi amintesc că am spus ceva de genul „Mă simt un pic cu ușurință; poate ar trebui să conduci ....” și dintr -o dată a existat un urlet groaznic în jurul nostru, iar cerul era plin de ceea ce părea lilieci uriași, toate trecând și scârțâind și scufundându -se în jurul mașinii, care mergea la o sută de mile pe oră, cu vârful în jos până la Las Vegas.
(We were somewhere around Barstow on the edge of the desert when the drugs began to take hold. I remember saying something like "I feel a bit lightheaded; maybe you should drive...." And suddenly there was a terrible roar all around us and the sky was full of what looked like huge bats, all swooping and screeching and diving around the car, which was going about a hundred miles an hour with the top down to Las Vegas.)
În „frica și dezgroparea în Las Vegas”, Hunter S. Thompson pictează o scenă haotică în deșertul de lângă Barstow, unde efectele drogurilor încep să preia. Naratorul exprimă un sentiment de îndemânare, sugerând că tovarășul său ia roata. Acest moment surprinde natura suprarealistă și neliniștitoare a călătoriei lor, pe măsură ce realitatea începe să se transforme sub influența substanțelor.
Pe măsură ce se îndreaptă spre Las Vegas cu partea de sus a convertibilului, atmosfera devine din ce în ce mai bizară. Naratorul descrie o vedere copleșitoare a liliecilor masivi care se învârt în jurul lor, creând un sentiment de panică și dezorientare. Această imagine reflectă temele mai mari ale romanului, care explorează excesele și nebunia visului american printr -o lentilă halucinantă.