Eram sete de o formă de frumusețe, chiar și într -un film abstract, excesiv, abstract, fără subtitrare și cenzurat din recunoaștere. A existat un sentiment de minune de a fi într -un loc public pentru prima dată în ani, fără teamă sau furie, fiind într -un loc cu o mulțime de străini care nu a fost o demonstrație, un miting de protest, o linie de pâine sau o execuție publică ... pentru o scurtă perioadă am experimentat colectiv tipul de frumusețe îngrozitoare, care nu poate fi înțeles doar printr -o anguseală extremă și exprimată prin artă.
(We were thirsty for some form of beauty, even in an incomprehensible, overintellectual, abstract film with no subtitles and censored out of recognition. There was a sense of wonder at being in a public place for the first time in years without fear or anger, being in a place with a crowd of strangers that was not a demonstration, a protest rally, a breadline or a public execution...For a brief time we experienced collectively the kind of awful beauty that can only be grasped at through extreme anguish and expressed through art.)
Citatul reflectă o dorință profundă pentru frumusețe în mijlocul haosului și disperarii, subliniind impactul puternic pe care arta îl poate avea în vremuri dificile. Autorul descrie participarea la un film care, în ciuda naturii sale abstracte și a lipsei de subtitrare, a oferit un sentiment de minune și frumusețe. Această experiență este în contrast puternic cu trauma împărtășită din ultimii ani dominate de frică, proteste și suferință publică, ceea ce face ca momentul să se simtă deosebit de semnificativ și prețios.
Nafisi subliniază experiența colectivă de a găsi mângâiere în artă, ceea ce sugerează că astfel de momente pot evoca sentimente profunde de frumusețe chiar și atunci când sunt înconjurate de angoasă. Natura trecătoare a acestei experiențe într -un spațiu public surprinde o oportunitate rară de conectare și reflecție, amintindu -ne de puterea transcendentă a artei de a ne ridica spiritele în cele mai întunecate vremuri.