Vedeți că vreau să fiu destul de încăpățânat cu privire la insistând că nu avem cum să cunoaștem din nou acea loialitate fundamentală față de codul social-ceea ce este corect și ce este greșit, ce este bine și ce rău.
(You see I want to be quite obstinate about insisting that we have no way of knowing-beyond that fundamental loyalty to the social code-what is right and what is wrong, what is good and what evil.)
În cartea ei „Slouching spre Betleem”, Joan Didion exprimă un scepticism profund despre capacitatea noastră de a determina definitiv adevărurile morale. Ea susține că înțelegerea noastră despre corect și greșit este dictată în mare măsură de normele și codurile sociale la care aderăm, mai degrabă decât de orice standard obiectiv. Această perspectivă evidențiază complexitățile moralității și influența așteptărilor societății asupra credințelor individuale.
Insistența lui Didion asupra acestei incertitudini indică natura subiectivă a judecăților etice. Provocând ideile convenționale ale bunătății și răului, ea invită cititorii să reflecte asupra limitărilor cadrelor lor morale, sugerând că ceea ce este considerat corect sau greșit este adesea modelat de contextul cultural, mai degrabă decât de principii universale.