Este ușor să vezi începuturile lucrurilor și mai greu să vezi capetele. Îmi amintesc acum, cu o claritate care face ca nervii din spatele gâtului să se constrânge, când New York a început pentru mine, dar nu pot să -mi așez degetul în momentul în care s -a încheiat, nu pot tăia niciodată prin ambiguități și a doua pornește și rupt se rezolvă până la locul exact pe pagina în care eroina nu mai este la fel de optimistă ca ea.
(It is easy to see the beginnings of things, and harder to see the ends. I can remember now, with a clarity that makes the nerves in the back of my neck constrict, when New York began for me, but I cannot lay my finger upon the moment it ended, can never cut through the ambiguities and second starts and broken resolves to the exact place on the page where the heroine is no longer as optimistic as she once was.)
Citatul se reflectă asupra contrastului dintre începuturi și finaluri, în special în experiențele personale. Vorbitorul își amintește amintirile vii ale sosirii lor la New York, subliniind emoția și potențialul care a venit cu ea. Cu toate acestea, provocarea constă în identificarea atunci când acel entuziasm inițial a dispărut, dezvăluind complexitățile schimbării și dificultatea identificării unui moment de sfârșit definitiv. Această incertitudine răsună o temă mai largă despre tranzițiile vieții, unde claritatea însoțește adesea noi începuturi, în timp ce concluzia rămâne obscură.
Lupta de identificare a momentului exact al schimbării subliniază modul în care viața poate fi plină de ambiguități, ceea ce face greu de recunoscut când optimismul se transformă în ceva mai supus. Acest lucru rezonează cu călătoria personală a autorului și reflectă o experiență universală de grappling odată cu trecerea timpului și evoluția sentimentelor. Reflecția lui Didion servește ca un memento înflăcărat că, în timp ce începuturile pot fi ușor de sărbătorit, terminațiile sunt adesea încurcate și ne lasă să punem la îndoială ceea ce am prețuit odată.