Elveția a devenit cumva un cuvânt de laxitate occidentală: orice program sau acțiune considerată nesemnificativă a fost reproșată cu un memento batjocoritor că Iranul nu a fost în niciun caz Elveția.
(Switzerland had somehow become a bywordfor Western laxity: any program or action that was deemed un- Islamic was reproached with a mocking reminder that Iran was by no means Switzerland.)
În „Reading Lolita în Teheran: o memorie în cărți”, Azar Nafisi evidențiază modul în care Elveția reprezintă un standard de permisivitate occidentală. Juxtapunerea Iranului cu Elveția servește ca o critică a restricțiilor sociale impuse în Iran, în special în ceea ce privește libertățile culturale și personale. Referința indică faptul că acțiunile sau programele considerate inacceptabile în Iran sunt adesea respinse cu amintirea că nu se aliniază cu normele occidentale, așa cum este exemplificat de Elveția.
Narațiunea lui Nafisi sugerează dorința de libertățile asociate stilurilor de viață occidentale, atrăgând atenția asupra contrastului puternic în valorile culturale. Această batjocură subliniază modul în care constrângerile societății iraniene stau într -o ușurare accentuată împotriva laxității percepute a Elveției, arătând astfel provocările și complexitățile de a trăi într -un regim restrictiv în care idealurile occidentale sunt atât admirate, cât și respinse.