Acesta ar fi un impuls diferit în întregime, un instinct pentru realitate pe care uneori îl invidiez, dar nu îl posedă. În niciun moment nu am reușit vreodată să păstrez un jurnal; Abordarea mea la viața de zi cu zi variază de la neglijentul grav până la doar absența și, în acele câteva ocazii, când am încercat cu atenție să înregistrez evenimentele unei zile, plictisirea mi -a depășit atât de mult, încât rezultatele sunt misterioase în cel mai bun caz. Ce este această afacere despre cumpărături, tastarea piesei, cina cu E, deprimată? Cumpărături pentru ce? Tastați ce piesă? Cine este E? A fost deprimat sau am fost deprimat? Cui îi pasă?
(That would be a different impulse entirely, an instinct for reality which I sometimes envy but do not possess. At no point have I ever been able successfully to keep a diary; my approach to daily life ranges from the grossly negligent to the merely absent, and on those few occasions when I have tried dutifully to record a day's events, boredom has so overcome me that the results are mysterious at best. What is this business about shopping, typing piece, dinner with E, depressed? Shopping for what? Typing what piece? Who is E? Was this E depressed, or was I depressed? Who cares?)
În acest extras din „Slouching spre Betleem”, Joan Didion reflectă asupra incapacității sale de a menține un jurnal, dezvăluindu -și lupta de a -și documenta cu exactitate viața de zi cu zi. Ea descrie abordarea ei ca fiind inconsecventă, adesea înconjurată între neglijență și absență, ceea ce indică o deconectare cu aspectele mundane ale existenței sale. Didion exprimă un sentiment de invidie față de cei care pot surprinde realitatea mai eficient.
În timp ce încearcă să -și povestească evenimentele zilnice, se află copleșită de plictiseală, punând la îndoială semnificația sarcinilor banale precum cumpărăturile și scrierea. Înscrierile ei se simt criptice, pline de referințe vagi la oameni și emoții, ridicând întrebări despre experiențele ei și sensul din spatele lor. Perspectiva lui Didion dezvăluie o complexitate în relația ei cu realitatea și memoria, subliniind provocările articulării cotidienelor.