Există un aeroport în Hermosillo, iar Hermosillo are doar optzeci și cinci de mile în jurul Guaymas, dar a zbura înseamnă a rata acest punct. Ideea este de a deveni dezorientat, zdrobit, de căldură și perspective înșelătoare și de sentimentul opresiv al carionului. Drumul strălucește. Ochii vor să se închidă.
(There is an airport in Hermosillo, and Hermosillo is only eighty-five miles about Guaymas, but to fly is to miss the point. The point is to become disoriented, shriven, by the heat and the deceptive perspectives and the oppressive sense of carrion. The road shimmers. The eyes want to close.)
În „Slouching -ul spre Betleem” al lui Joan Didion, autorul reflectă experiența călătoriei prin căldura peisajului mexican, în special între Hermosillo și Guaymas. Deși călătoria aeriană este un mijloc rapid pentru a acoperi distanța de optzeci și cinci de mile, Didion subliniază că zborul ocolește esența călătoriei. Semnificația constă în dezorientarea adusă de căldură și vizuale înșelătoare ale țării, ceea ce sugerează că adevărata înțelegere vine din implicarea direct cu mediul înconjurător.
Didion pictează o imagine vie a căldurii opresive și a drumurilor strălucitoare care pot copleși simțurile. Disconfortul și epuizarea experimentate pe drum servesc ca o metaforă pentru reflecțiile emoționale și existențiale mai profunde pe care o întâlnește în timpul călătoriei. În loc să caute comoditatea zborului, ea pledează pentru a îmbrățișa provocările călătoriei care pot duce la perspective profunde despre sine și din împrejurimi.