Forma de linie cu linie, secvențială, continuă a paginii tipărite a început încet să-și piardă rezonanța ca o metaforă a modului în care trebuia dobândită cunoașterea și cum trebuia să se înțeleagă lumea. „Cunoașterea” faptelor au luat un nou sens, pentru că nu a implicat faptul că cineva a înțeles implicații, fundal sau conexiuni. Discursul telegrafic nu a permis timp pentru perspective istorice și nu a acordat nicio prioritate calitativă. Pentru telegraf, inteligența a însemnat să cunoaștem multe lucruri, să nu le cunosc.
(The line-by-line, sequential, continuous form of the printed page slowly began to lose its resonance as a metaphor of how knowledge was to be acquired and how the world was to be understood. "Knowing" the facts took on a new meaning, for it did not imply that one understood implications, background, or connections. Telegraphic discourse permitted no time for historical perspectives and gave no priority to the qualitative. To the telegraph, intelligence meant knowing lots of things, not knowing them.)
În „Amuzarea lui Neil Postman”, el discută despre schimbarea modului în care cunoașterea este percepută într -o epocă dominată de comunicarea telegrafică. Pagina tradițională tipărită, cândva o sursă bogată pentru înțelegerea și dobândirea cunoștințelor prin structura sa cuprinzătoare, secvențială, s -a redus în semnificație. În loc să sublinieze profunzimea cunoștințelor, comunicarea contemporană prioritizează informații rapide și factuale, adesea deconectate de context și de înțelegere mai profundă.
Această schimbare redefinește „cunoașterea” de la înțelegerea conexiunilor și implicațiilor complexe la doar acumularea de informații. Natura rapidă și fragmentată a discursului telegrafic nu permite contextul istoric sau evaluarea calitativă, ceea ce duce la o înțelegere superficială a faptelor. Astfel, măsura inteligenței trece de la o înțelegere profundă la lățimea informațiilor pe care le poate aminti, subliniind o scădere potențială a calității discursului public.